Astroclubul Meridian Zero

Timp de aprox. 200 de ani (1464-1667) meridianul de referinţă pentru realizarea hărţilor de navigaţie a fost în Cetatea Oradea lângă Clădirea Palatului Episcopal de atunci. Stabilirea poziţiei meridianului 0 se datorează episcopului Ioan Vitez, profesorul copiilor lui Iancu de Hunedoara, care l-a adus în Oradea. Ioan Vitez şi-a făcut studiile în Italia şi a intrat în mişcarea renascentistă, fiind pasionat în special de astronomie. Episcopul fiind un pioner al înlăturării superstiţiilor din rândul maselor a dorit să realizeze un tabel de predicţie a eclipselor. În acest sens a scris fizicianului vienez Georg Peuerbach să-l ajute. Peuerbach a întocmit tabelele pentru eclipsele de Soare şi de Lună şi i-a trimis episcopului câteva instrumente astronomice ale vremii: astrolab, cadran solar… împreuna cu indicaţii de folosire. Mai târziu l-a trimis pe cel mai bun student al său, Johannes Muller zis Regiomontanus.

Observaţiile astronomice efectuate de Regiomontanus la Oradea împreună cu un canonic al episcopului au fost adunate în “Tabula Varadiensis”, care prezintă poziţiile Lunii şi ale planetelor. Pentru calculele de longitudine e nevoie de un meridian de referinţă. De dragul episcopului care l-a adus la Oradea, Regiomontanus a stabilit meridianul 0 în cetatea Oradea. Primul Observator Astronomic din Europa a fost construit de episcopului Ioan Vitez cu ajutorul financiar al regelui Matei Corvin la Oradea, care devine astfel locul din care s-a dezvoltat apoi astronomia ca ştiinţă modernă.. Rezultatele observaţiilor astronomice efectuate în cetatea orădeană au fost folosite de navigatorii din perioada marilor descoperiri geografice.

Astfel, Cristofor Columb declară că a purtat peste Atlantic un exemplar din „Tabula Varadiensis” pentru a calcula longitudinea folosindu-se de poziţia Lunii, iar Amerigo Vespucci aminteşte în memoriile sale cum a învăţat să măsoare longitudinea din aceste tabele. După moartea episcopului Ioan Vitez, Regiomontanus pleacă la Budapesta pentru a fi astrologul oficial al curţii lui Matei Corvin, iar în 1471 ajunge la Nurnberg unde ridică al doilea observator astronomic european şi continuă înregistrarea observaţiilor în tabele. Tabelele sale (din Oradea şi Nurnberg) au ajuns la Tycho Brahe şi apoi le-a folosit Kepler pentru a descoperi legile mişcării planetelor. Apoi traduce Almagestul lui Ptolemeu (chiar dacă era adeptul teoriei heliocentrice cu un secol înainte de Copernic) în latină şi pune bazele geometriei sferice.